Ce aduce noua lege anti-bullying pentru copiii noștri?

21 noiembrie 2019

Președintele Klaus Iohannis a promulgat joi, 18 noiembrie, o nouă lege care îi vizează în special pe elevii din toate ciclurile educaționale: primare, gimnaziale și liceale. Este vorba despre inițiativa legislativă care definește și interzice violența psihologică (bullying-ul), care a modificat și completat Legea educației naționale nr. 1/2011.

Înainte de a vorbi despre atitudinea pe care orice părinte ar trebuie să o aibă atunci când copilul său se confruntă cu o situație de tip bullying, trebuie să vedem ce înseamnă ”bullying-ul” și când anume un copil este victima unui comportament de tip bullying și când este victima unui comportament agresiv, dar care nu este bullying.

Violenţa psihologică – bullying este definită de lege ca fiind acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile persoanei, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.

Pornind de la această definiție, bullying-ul este caracterizat ca fiind un comportament agresiv, intenționat, ce provoacă suferință și care se manifestă repetitiv, regulat într-un grup de copiii și care implică un dezechilibru de putere între agresor și victimă.

Spre deosebire de bullying, comportamentul violent apare pe fondul unei trăiri și este un comportament spontan între copii care dispare odată cu rezolvarea situației care a generat conflictul.

Comportamentele de tip bullying nu dispar de la sine, fiind nevoie de intervenția directă a adulților. Pentru a înțelege mai bine această distincție, vă prezentăm următorul exemplu: a fi amenințat un coleg de către un altul cu bătaia, urmare a faptului că primul i-a murdărit haina, este un comportament violent și negativ, dar nu este bullying. În schimb, cererea de a face diferite servicii pentru un alt coleg, tachinarea/jignirea acestuia în mod repetat, pretenția unor colegi la sume de bani, amenințări repetate, instigarea continuă la comportamente agresive, reprezintă comportamente specifice de tip bullying.

Fenomenul „bullying” este mult mai des întâlnit decât credem. Se întâmplă pe coridoarele școlii, în curte și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Ignorat de către adulți, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra capacității de adaptare a copilului în societate.

În ceea ce privește comportamentele de tip bullying, conform definiției, distingem mai multe feluri și anume: bullying-ul fizic (lovire, îmbrâncire, distrugerea obiectelor personale etc), bullying-ul verbal (insultare, tachinare, umilire , intimidare etc.), bullying-ul social (minciună, răspândire de zvonuri neadevărate, bârfa, izolare socială etc. ) și cyberbullying (comportament de bullying mediat de tehnologi; cyberbullying se produce prin intermediul social media, prin mesaje text, e-mail sau orice altă platformă online prin care interacționează copii). Deoarece părinții nu urmăresc întotdeauna activitatea copiilor lor pe aceste platforme, poate fi dificil de identificat dacă copilul este afectat de acest tip de comportament.

Agresiunea de tip bullying poate avea asupra copiilor efecte negative și de lungă durată. Pe lângă efectele fizice ale acestui tip de agresiune, copiii pot avea probleme de natură emoțională și psihică. În timp ce unii părinți nu știu ce să facă pentru a își proteja copiii de bullying, alți părinți nu știu dacă cei mici sunt victime, martori sau chiar agresori. De cele mai multe ori, copiii aleg să nu povestească părinților despre violență și bullying în școala lor.

Părinții, personalul școlii și alte persoane responsabile de creșterea și educarea copiilor au un rol important în prevenirea violenței psihologice. Aceste persoane pot ajuta copiii să înțeleagă ce este bullyingul, să vorbească despre acest fenomen și să le explice cum pot face față în siguranță unui astfel de comportament. Mai mult, copiii trebuie învățați că bullyingul este inacceptabil.

Mențineți liniile de comunicare deschise în relația cu copiii, întrebați-vă copilul despre școală, despre prieteni și înțelegeți-le preocupările. Încurajați copiii să facă ceea ce le place. Activitățile, interesele și hobby-urile pot stimula încrederea și îi pot ajuta pe copii să își facă prieteni și să se protejeze de comportamentul de intimidare. Cu cât discutați mai mult despre bullying cu copilul, cu atât îi va fi mai ușor să vă spună dacă observă sau dacă e supus acestui tip de agresiune. Copiii trebuie să știe modalitățile de a face față în mod sigur bullying-ului și cum să obțină ajutor din partea adulților.

Odată descoperită problema, și în funcție de gravitatea situației, părinții au la dispoziție mai multe metode de acțiune. În primul rând, discuții cu copilul (există tehnici ale terapeuților care îi ajută să facă față unor astfel de situații) și discuții cu profesorul/învățătorul responsabil de clasă care atenționează psihologul instituției de învățământ.

Pentru situațiile cele mai problematice, potrivit noilor reglementări din Legea educației naționale nr. 1/2011, atât elevii agresori, cât și victimele agresiunii vor beneficia de evaluare și asistență psihologică adaptată nevoilor. Cadrele didactice vor beneficia de sesiuni de informare și cursuri de perfecționare în vederea dobândirii de competențe în identificarea și aplicarea unor strategii pentru combaterea bullying-ului. De asemenea, la nivelul centrelor județene de resurse și asistență educațională se organizează compartimente care asigură o comunicare eficientă între școală, familie și specialiști pentru diagnosticarea și reabilitarea elevilor.

Ne bucură conștientizarea importanței fenomenului de bullying și considerăm că promulgarea acestei legi aduce un plus de responsabilizare instituțiilor statului în vederea educării elevilor. Cu siguranță însă că fără o implicare activă a instituțiilor decizionale, problema bullyingului nu poate fi rezolvată.